Corupția nu este o problemă care afectează doar instituțiile publice sau marile companii. Din păcate, chiar și firmele mici, cu o echipă restrânsă și un buget modest, se pot trezi puse în situații delicate: de la presiuni în relația cu autoritățile, până la cereri neoficiale din partea unor furnizori sau clienți. Într-un astfel de context, o politică anticorupție clar formulată, adaptată dimensiunii și nevoilor unei întreprinderi mici sau mijlocii, poate face diferența între stabilitate și vulnerabilitate.
Adoptarea unei astfel de politici nu înseamnă doar o declarație de principiu, ci și o măsură practică. În primul rând, ajută la reducerea riscurilor legale. O firmă care are reguli clare și transparente evită mai ușor problemele juridice, amenzile și, în unele cazuri, chiar pierderea unor licențe sau autorizații. În al doilea rând, companiile mari și instituțiile preferă să colaboreze cu parteneri de încredere, care respectă normele etice care implementează o politică anticorupție coerentă. Mai mult, un astfel de angajament față de integritate are efecte directe asupra echipei – oamenii apreciază un mediu de lucru corect și predictibil, iar asta contribuie la fidelizarea angajaților și la o reputație solidă în piață.
Dincolo de aspectele externe, o astfel de politică are și un rol intern esențial. În lipsa unor reguli clare, deciziile importante pot fi luate după criterii discutabile, iar eventualele abateri pot trece neobservate. Stabilirea unui cadru etic ajută la o mai bună guvernare internă și la luarea deciziilor pe baze obiective.
Cum se construiește o politică anticorupție într-un IMM?
Procesul nu trebuie să fie complicat, însă este important să fie coerent și riguros. Începeți cu un angajament din partea conducerii. Nu e vorba doar de intenții bune, ci de o decizie formală, care trebuie consemnată – fie printr-o hotărâre scrisă, fie printr-o notă internă clară. Este esențial ca acest mesaj să fie asumat și comunicat în mod clar în cadrul organizației: corupția nu este tolerată, sub nicio formă.
Următorul pas este evaluarea riscurilor. În această etapă, analizați unde se pot ivi probleme: în relațiile cu autoritățile locale, în procesul de achiziții, în legăturile cu intermediarii sau în situații în care se efectuează plăți neobișnuite. Fiecare punct vulnerabil trebuie identificat și înțeles în funcție de cât de grav ar putea fi impactul și cât de probabil este să apară.
Pe baza acestor constatări, se redactează politica propriu-zisă. Documentul nu trebuie să fie lung sau complicat, ci adaptat realității firmei. Esențial este să conțină reguli clare, ușor de înțeles și de aplicat de către toți angajații.
După finalizare, politica trebuie pusă în practică. Asta înseamnă că trebuie să ajungă la toți cei vizați – angajați, colaboratori, parteneri. Se poate face prin instruiri scurte, afișare internă sau includerea în contractele comerciale. Important este ca fiecare să știe ce este permis și ce nu.
Politica nu este un document static. Ea trebuie monitorizată și, la nevoie, ajustată. Un coordonator – care poate fi chiar CEO – se ocupă de supravegherea aplicării regulilor și se asigură că, cel puțin o dată pe an, politica este revizuită. Dacă apar situații neprevăzute sau incidente, revizuirea poate avea loc și mai devreme.
Ce trebuie să conțină o politică anticorupție eficientă?
Pentru companiile mici, simplitatea este cheia. Documentul trebuie să fie ușor de parcurs și de pus în practică. O structură funcțională ar putea include următoarele elemente:
Scopul și principiile de bază – Se reafirmă toleranța zero față de corupție, angajamentul față de respectarea legii și dorința de a conduce afacerea cu transparență și integritate.
Domeniul de aplicare – Se precizează clar că politica este valabilă pentru toți: de la conducere, până la angajați, colaboratori, furnizori și alți parteneri.
Continuă citirea articolului pe platforma ESGHub.ro
