Pe lângă cele trei categorii principale de emisii: SCOPE 1 (din propriile operațiuni), SCOPE 2 (din consumul de energie) și SCOPE 3 (emisii din lanțul valoric), există si SCOPE 4- ce urmărește să cuantifice emisiile evitate prin simpla utilizare a unui produs în locul altuia.
SCOPE 4 este o categorie de emisii mai evazivă, cunoscută mai ales de către companiile care și-au migrat procesele IT în cloud.
Institutul Resurselor Mondiale (WRI), care stă la baza Protocolului privind gazele cu efect de seră, a introdus în 2018 un Cadru pentru calcularea emisiilor evitate din Domeniul de aplicare 4, care le definește ca fiind „impactul emisiilor unui produs (bun sau serviciu), în raport cu situația în care acel produs nu există”.
Cadrul WRI stabilește câteva principii-cheie pentru a ajuta companiile să facă ceea ce numește „evaluare comparativă”. În primul rând, orice dezvăluire a emisiilor evitate trebuie să aibă loc după ce o companie a raportat deja emisiile Scope 1, 2 și 3 și a stabilit un obiectiv științific de reducere a acestora.
Cu alte cuvinte, domeniul de aplicare 4 este doar o categorie „bonus” pentru companiile care fac deja eforturi și care doresc să sublinieze potențialul de reducere a emisiilor produselor lor.
